Loc despre cultură altfel

Cronică de film – Culorile

big-quot-culorile-quot-un-film-despre-violenta-verbala

Filmul „Culorile”, în regia Vioricăi Meşină, a fost proiectat sâmbătă, 21.03.2015, în Aula Magna a Universităţii de Vest din Timişoara, ca pre-event al Festivalului Cultural Zilele Basarabiei Ediţia XIV, care va începe în 27.03.2015. Este vorba despre o poveste de dragoste care cunoaşte mai multe etape, fiecare dintre acestea fiind introdusă de o culoare.

ALB – Ana (Irina Vacarciuc) îl cunoaşte pe Andrei (interpretat excelent de Ion Guzu), pe Internet. Când Ana ajunge în Chişinău la Academia de Ştiinţe Economice, studentă în anul I, Andrei face tot posibilul să o cucerească.

ROZ – Andrei este protector, sensibil, atent. Relaţia lor evoluează însă prea repede, Ana fiind luată prin surprindere. Diferenţa de vârstă (ea o fată de optsprezece ani, el trecut de treizeci, experimentat, dominator) oferă primul indiciu al unei poveşti de dragoste care s-ar putea să nu se termine cu happy-end.

GALBEN – În cele din urmă fata cedează insistenţelor lui şi fac dragoste. Sentimentele de confuzie ale Anei sunt suprinse în forma unui apus de soare care încheie astfel perioada romantică a poveştii.

ROŞU – Primele crize de gelozie ale lui Andrei. O convinge să se mute în apartamentul său, o urmăreşte la şcoală, devine posesiv.

Mai urmează câteva culori, însă imaginea generală a tabloului şi perspectiva acestuia ne sunt prezentate încă de la început. Multe replici sunt savuroase datorită graiului basarabean şi am râs (alături de mine s-au amuzat copios şi studenţii basarabeni din sală) la fel de mult ca la Aferim! Finalul e abrupt, însă Viorica Meşină este interesată în primul rând de surprinderea în culori a etapelor unei relaţii, nu atât de efectele rezultate dintr-un deznodământ despre care, oricum, ştim de la început că are toate şansele să fie nefericit.

Un plus pentru jocul actoricesc al lui Ion Guzu, deşi pe final personajul său este prezentat în tuşe prea groase, care atenuează din tensiunea sfârşitului. În locul unui psihopat amorezat de o fată abia ieşită din adolescenţă, ar fi fost mult mai credibil un bărbat îndrăgostit care devine posesiv atunci când lucrurile îi scapă de sub control. Absenţa unei astfel de liniarităţi ar fi dat mai multă culoare unui film altfel reuşit, pe care îl recomand cu drag.

 

Ciprian Ionuț Baciu

Postat pe martie 23rd, 2015 de Alexandru.

Comentarii

Lasati un raspuns

Adresa de email nu va fi publicata.

Puteti folosi aceste HTML tag-uri si attribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>