Loc despre cultură altfel

Cum se cheamă paradisul? Interviu cu Laura Grűnberg

Răzvan van Firescu în dialog cu Laura Grűnberg

1 Pentru cei care nu vă cunosc și pentru cei care știu că aveți o activitate extrem de diversă și greu de cuprins, vă rugăm să ne spuneți cine este Laura Grűnberg și de ce?

Sper că sunt o …pufoasă. Sau oricum un om mare, dar care simte că trebuie să facă tot posibilul să nu fie exagerat de mare. Mămică, sociolog, din greșeală absolventă de Matematică, feministă, ONG-istă, fostă gimnastă (m-am lăsat când a apărut Nadia și echipa de la Onești), tenismenă de performanță o perioadă, profesoară, scriitoare de cărți pentru copii, amatoare de schi și amandine, vărsătoare, agitată, cam aiurită, destul de naivă, nu foarte optimistă. De ce toate astea la un loc? Nu m-am dumirit încă. Laura pentru că tatăl meu, filosof fiind, iubea poeziile lui Petrarca dedicate iubitei lui Laura, dar cred că și pentru că pe una din fetele lui Marx o chema tot Laura.

laura grunberg

sursa foto: Adevărul

 

2. De ce se spune că pentru un scriitor cel mai greu gen de abordat este literatura pentru copii? Eu unul sunt convins, uitându-mă la scriitori precum Roald Dahl, Asterid Lindgren sau Kate DiCamillo, că e într-adevăr greu de scris o carte bună pentru copii. Care este leacul pe care îl folosiți pentru combaterea acestui impediment și cum vedeți literatura pentru copii în România? Cum se poate revitaliza?

Nu e ușor de scris în general. Dar ca om mare să scrii pentru cei mici este și mai complicat. Și mai complicat este să încerci să scrii cărți care să nu fie de adormit copii ci, cum îmi place mie să spun, cărți de trezit copiii. Cărți care să îi pună pe gânduri, să îi facă să se raporteze critic la lumea din jurul lor. Nici nu știu dacă sunt până la capăt de acord că există literatură și separat literatură pentru copii ca atare. Există literatură și atât. Dacă am găsit leacul de care vorbești, adică dacă scrierile mele plac multor copii, înseamnă că reușesc cumva să vorbesc pe limba lor, să le trezesc interesul, să îi fac să zâmbească, dar să și cadă pe gânduri, să meargă la un dicționar să citească cuvinte necunoscute, să se confrunte prin povești cu propriile temeri și cu dilemele lumii în care trăiesc. Poveștile clasice ale literaturii pentru copii sunt inegalabile… noi, autorii de azi, ar trebui să venim cu altceva: cu povești ale secolului 21 – un secol al vitezei, al internetului, globalizării, multiculturalismului, familiilor în profundă redefinire, problemelor legate de mediu, etc.

Ingrediente de revitalizare a literaturii pentru copii de la noi există. Există un nucleu de autori interesați de acest gen de literatură (sau și de acest gen): Ioana Nicolae, Victoria Pătrașcu, Florin Bican, Adina Popescu Eliza Yokina, Mircea Cărtărescu, Simona Șora, Grete Tartler, Doina Ruști, Adina Rosetti, Sânziana Popescu – și am numit doar câțiva. În jurul editurii Arthur se conturează colecții tematice, și a luat naștere un „Ordin al povestitorilor” care promovează literatură autohtonă. Librăria Merlin adună în jurul ei autori și ilustratori autohtoni. Există o rețea națională de cluburi de lectură-cu profesoare minunate care citesc cărțile noastre, le folosesc ca material didactic, ne cheamă la întâlniri, ba chiar îndrăznesc să propună fragmente din texte contemporane prin manuale.

Cu toate acestea, deocamdată literatura pentru copii e destul de marginală și marginalizată. Chiar și la Uniunea Scriitorilor din România, deși este o filială de sine stătătoare și destul de activă-impresia mea este că e tratată ca o Cenușăreasă. Pe de altă parte, editurile nu prea mizează pe cartea pentru copii. Dacă au colecții tematice preferă traducerile, autorii deja lansați, nu investesc în apariții grafice spectaculoase – ceea ce contează foarte mult la o carte de copii. Am avut ocazia să merg la câteva târguri de carte unde zona de literatură pentru copii era foarte extinsă, interesul foarte mare, lansările se făceau ca pe bandă. Eu cred că editurile ar putea realmente câștiga investind cu încredere în acest domeniu. Deci soluția ar fi: noi să continuăm să scriem cărți bune, editurile să aibă curajul să investească în zona asta, iar publicul (în special părinții, profesorii) să ceară acest gen de literatură și să mizeze mai mult pe literatura autohtonă în opțiunile lor de cumpărare.

bookpic-sa-crestem-mici-91810

3. Știm bine că oamenii se împart în Avuți, Comuni, Ofuscați, Oameni codiță, Plutitori, Pufoși, Omari și Omici, bineînțeles și în categorii mixte de Avuți omari, de pildă. La prima vedere lista nu epuizează (și cum ar putea să o facă?) toate categoriile demne de luat în seamă. După publicarea cărții, ce sugestii ați mai primit sau ce v-ați mai gândit să includeți în listă?

Ai dreptate. Lista e mult mai variată pentru că există oameni și oameni, combinații de avuți cu oameni codiță sau de plutitori cu pufoși care sunt și un pic ofuscați. Pe urmă există diferențe importante între comunii femei sau bărbați, între oamenii codiță de la sate și de la orașe. Iar despre omici ce să mai spun-nu seamănă unul cu altul. Dar sunt bune și clasificările astea într-un prim stadiu. Îți faci o idee generală despre oamenii din jurul tău și despre tine. După lansare eu am dat sfoară în țară pentru completarea tipologiei și pentru îmbogățirea paletei de oferte pentru combaterea omaritei. Copiii mi-au sugerat să fie cursuri de viață fericită, pastile masticabile contra omaritei, găsirea copilului interior (am fost invidioasă pe această soluție la care nu m-am gândit eu prima!). Eu aștept și propuneri pentru exerciții de crescut mic-câteva sunt în carte, am făcut și câteva promo-uri cu ele. De la citit mai multe povești la desfăcut un nasture în plus la cămașă sau mers cu spatele pe stradă-sunt lucruri simple pe care orice om prea mare poate să le încerce.

4. Lupta cu omarita poate avea forme dintre cele mai diverse, ca să nu mai vorbesc de intensitate și putere de persuasiune. Lupta cu bigudiurile, reciclarea gândurilor negre, cursuri de amintiri din copilărie, toate s-au încercat, în timp, pentru combaterea omaritei. Dumneavoastră personal, cu ce îi tratați pe cei apropiați aflați în pericol?

Ei, aici m-ai prins… cu teoria stau mai bine decât cu practica. Nu sunt mereu un exemplu de urmat. Ba nervi, ba câte o criză de bilă, ba invidii păguboase, ba stres, ba bigudiuri pe cap…Sincer vorbind eu scriu cărți pentru copii și din motive medicale – ca tratament preventiv contra omaritei. Sper să ajute căci mie îmi e îngrozitor de frică de crescutul excesiv la oameni mari. Pe urmă încerc să mă înconjor de oameni care cel puțin par să fie pufoși sau cu capul în nori. De ceilalți pe cât pot mă feresc. În măsura în care pot, încerc să îi fac pe cei mari din jurul meu să se mai joace: trag de soțul meu să mai danseze sau să alerge cu câinele prin parc, îmi place să organizez pentru mine sau pentru alții petreceri trăsnite, păcălesc pe cei dragi de 1 aprilie, fac cadouri aiurite de sărbători, îi scot pe studenții mei din zona de confort și le pun tot felul de întrebări neașteptate ca să le întrețin… copilăria!

5. Cine ar trebui să ecranizeze cartea și cine ar primi rolul principal? Vedeți un fantasy gen Lord of the Rings cu lupte serioase între Omari și Omici, un thriller polițist cu cele mai intense scene de spionaj și diplomație sau un family din care fiecare să aibă ceva de învățat?

Sincer mi-ar plăcea să ecranizeze ”Să creștem mici” Tim Burton – cel care a regizat „Fabrica de ciocolată” sau ”Omul foarfecă”, dar și cel care a scris o carte excelentă: „Melancolica moarte a Băiatului stridie”…Uauu…încerc să îmi imaginez că m-ar suna Tim… Pe cine aș propune pentru rolurile principale? Dacă se poate aș vrea să fie băiatul meu, Matei – cu condiția să se facă din nou mic pentru filmări – și cu ocazia asta să mă mai bucur și eu un pic de perioada respectivă care a trecut așa de repede. De fapt, m-aș bucura dacă Matei, care acum e regizor, sau un alt tânăr regizor de teatru sau de filme de animație de la noi ar dori să facă un scenariu din cartea asta sau din „Poveste cu un gând strănutat” sau din cea cu ”Istorie cu copii și pârș, mâță, frunză de gutuie”.

6. Ce cărți pentru copii v-au marcat și ce cărți pentru copii recomandați (nu doar în carte) pentru combaterea omaritei și menținerea omicimii. Recomandați-ne câteva cărți pentru copii pe care trebuie să le citească adulții și câteva cărți pentru adulți pe care să le citească cei mici.

De departe „Micul Prinț”. Sunt profund legată de ea. Dar și „Alice în țara oglinzilor”, ”Cartea Junglei”, „O mie și una de nopți”, „Legendele Olimpului”, „Aventurile lui Habarnam”, „Cuore”, mai târziu „Cireșarii” și orice de Jules Verne… astea mi le amintesc cel mai clar ca fiind de suflet. Mai este o carte pe care nu am mai găsit-o și i-am uitat autorul și titlul exact. Se cheamă „Între” – este despre starea de bine de a fi între mama și tata, între cei dragi – parcă a unui ceh sau polonez… poate îmi spune cineva căci tare mi-aș dori să o recitesc. După 90 – deci nu se pune că teoretic nu mai eram mică – am primit „Something else”, Kathryn Cave &Chris Riddell (ar trebui tradusă!) sau am citit „Pipi Șosețica” în timp ce începusem să fac și activism feminist. Combinația ideală, nu?

La recomandări aș spune că toate cele de mai sus trebuie musai citite de mici și mari deopotrivă. Poate asta e de fapt rețeta unei cărți bune de copii… că nu e doar pentru copii. Copiii nu au voie să treacă prin copilărie fără alte cărți precum „Povestea unchiului Shelby despre Lafcadio, leul care nu s-a lăsat păgubaș”, Shel Silverstein, „Momo” de Michael Ende. Adulților le-aș sugera sincer orice carte de copii – este oricum mai bună decât orice emisiune de știri de la noi sau decât multe dintre filmele de duzină. Totuși, dacă vor și o selecție, aș spune să încerce „Cele douăsprezece lumi ale visului”, Iordan Chimet, „Basme”, Hermann, Hesse, „Trei povestiri”, Eugen Carmi și Umberto Eco, „1,2,3,”, Eugen Ionesco, dar mai ales „Edward. Jurnalul unui Hamster. 1990-1990”, Miriam Elia si Ezra Elia-în topul preferințelor mele.

7. Răspunsul este „copilărie“. Vă rugăm să puneți întrebarea!

Cum se cheamă, Laura, paradisul?

Postat pe aprilie 6th, 2015 de Alexandru.

Rasfoieste articole de blog prin taguri

Comentarii

Lasati un raspuns

Adresa de email nu va fi publicata.

Puteti folosi aceste HTML tag-uri si attribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>